Elementul cel mai distinctiv al Bisericii cu Lună este mecanismul orologiu cu lună astronomică, montat în turnul bisericii în anul 1793 de către meșterul ceasornicar Georg Rueppe. Acest mecanism unic în felul său indică, cu o precizie remarcabilă, fazele reale ale lunii printr-o sferă rotativă vopsită pe jumătate în negru și pe jumătate în auriu.

Funcționare și precizie

Sfera mecanică, vizibilă din exterior prin fereastra turnului, completează o rotație completă la fiecare 28 de zile, 12 ore, 44 de minute și 2,8 secunde, sincronizându-se cu ciclul lunar real. Mecanismul funcționează neîntrerupt de peste două secole, fiind supus doar unor lucrări periodice de întreținere și restaurare.

Semnificație și unicitate

Acest orologiu fascinant a conferit bisericii renumele și denumirea populară de „Biserica cu Lună", devenind un reper unic nu doar în peisajul urbanistic al Oradiei, ci și în patrimoniul cultural european. Mecanismul astronomic reprezintă o mărturie a ingeniozității și măiestriei meșterilor ceasornicari din secolul al XVIII-lea.

Într-o epocă în care conceptul timpului era strâns legat de ciclurile cerești și de ritmul liturgic, prezența unui mecanism care reflectă cu fidelitate fazele lunii într-un lăcaș de cult ortodox capătă o semnificație profundă, îmbinând sacrul cu știința și tradiția cu inovația.

Despre ansamblul „Orologiu - Lună"

Ansamblul „Orologiu - Lună" este format dintr-un mecanism central cu acţionare gravitaţională (cu ajutorul unor greutăţi din piatră şi prin intermediul unor frânghii - îndepărtate), patru cadrane (cu arătătoarele „orar" şi „minutar" aferente), globul lunar şi un sistem de pârghii şi angrenaje.

Mecanismul central este alcătuit dintr-un sistem de roţi dinţate dispuse pe verticală. El conţine trei grupe de angrenaje (una pentru acţionarea „arătătoarelor", o alta pentru acţionarea „sferturilor de oră" şi o a treia pentru acţionarea „orelor fixe sau întregi").

Printr-un sistem de pârghii - axe cardanice şi angrenaje, subansamblul pentru acţionarea arătătoarelor - grupa din centru, pune în mişcare de rotaţie o sferă din tablă neagră - cu diametrul de 90 cm, vopsită pe verticală jumătate negru, jumătate galben - auriu.

Sfera reprezintă satelitul natural al Terrei, Luna. Mecanismul pentru măsurarea timpului a fost proiectat şi realizat în aşa fel încât, prin funcţionarea sa, să respecte fidel perioada de 28 de zile şi 6 ore, corespunzătoare mişcării de revoluţie a Lunii în jurul Pământului, ca atare şi fazele Lunii, vizibile prin rotaţia sferei vopsite, în jurul axei proprii.

Arborii pe care sunt montate roţile dinţate au fost obţinuţi prin forjare, având secţiunea transversală de formă pătrată - la mijlocul lungimii, şi trapezoidală – la extremităţi. Toate îmbinările au fost executate exclusiv cu pene, fapt ce reprezintă o rezolvare inovatoare pentru acea epocă.

Roata ancorei cu dinţi ascuţiţi şi ancora cu braţe egale, sunt acoperite cu un strat de aliaj antioxidant – intervenţia a fost efectuată în anul 1977. Ansamblul mecanismului de mişcare - anker, al orologiului, mai conţine, în afară de roata ancorei - pe care, o inscripţie în limba germană consemnează numele meşterului orologier: „GEORG RUEPE IN GROSWARDEIN 1793" („GEORG RUEPE LA CETATEA MARE 1793''), şi ancora, o pendulă gravitaţională – braţ balansier. Inscripţia ştanţată cu majuscule prezintă două omisiuni: litera P din numele meşterului RUEP(P)E şi litera S din numele oraşului GROS(S)WARDEIN.

O schiţă a sistemului „Orologiu - Lună" a fost întocmită de Profesorul Mihai Sofronie. De altfel, ea a şi fost publicată în revista Telegraful Român din Sibiu, în anul 1982.

În anul 2003, greutăţile din piatră şi frânghiile prin intermediul cărora funcţionau, până atunci, ceasul de turn şi Luna, au fost îndepărtate. În februarie 2006, orologiul era deja cuplat la un dispozitiv de întreţinere electrică a oscilaţiilor unui pendul.

Dispozitivul este invenţia Inginerului Csaba Nagy, din Oradea. Brevetul de invenţie aferent (cu numărul 105630 C 1) a fost emis de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci Bucureşti, data publicării hotărârii de acordare a brevetului fiind 30 octombrie 1992.

Dispozitivul este destinat, în special, ceasurilor de tip pendulă şi, deopotrivă, orologiilor vechi sau noi. În linii mari, el constă într-un electromagnet care acţionează pendula, cu ajutorul unui sistem electronic de dirijare. Ansamblul funcţionează asemenea unui electromotor ce generează o mişcare oscilatorie. Puterea dezvoltată de pendulă depinde atât de masa şi lungimea sa cât şi de puterea electromagnetului.

Concret, „eficientizarea" bunului cultural de importanţă tehnică a constat în fixarea pe cadrul de susţinere a mecanismului orologiului, a unui electromagnet care, la fiecare cinci secunde, dă un impuls şi împinge ancora cu braţe egale ce pune în mişcare roata ancorei. Pentru situaţiile accidentale de avarie - ca întreruperea furnizării de curent electric, funcţionarea dispozitivului electric este asigurată de un acumulator de 12 V, cuplat în permanenţă la sistem.